Pierderea unui dinte din cauza bolii parodontale ridică aproape inevitabil o întrebare: mai poate fi pus un implant dentar dacă osul și gingia au fost deja afectate?
În multe situații, da. Antecedentele de parodontită nu reprezintă automat o contraindicație pentru implanturile dentare. Ceea ce contează este însă starea actuală a țesuturilor, gradul de pierdere osoasă, controlul inflamației, igiena orală și posibilitatea menținerii rezultatului pe termen lung.
Un implant nu ar trebui privit ca o modalitate de a „ocoli” boala parodontală.
Dacă infecția și inflamația care au contribuit la pierderea dintelui sunt încă active, inserarea unui implant fără stabilizarea situației poate compromite prognosticul. În schimb, atunci când boala este controlată, factorii de risc sunt gestionați și există condiții anatomice favorabile, implantologia poate oferi o soluție predictibilă pentru înlocuirea dintelui pierdut.
Pentru pacienții care caută servicii de Implantologie Sector 2, evaluarea trebuie să înceapă întotdeauna cu diagnosticul complet, nu direct cu planificarea intervenției. În cadrul Life Dent, tratamentele de implantologie sunt realizate de Dr. Ștefan Victor Hurezeanu, medic specialist în implantologie orală, după analiza osului, gingiei, dinților rămași și a factorilor care pot influența vindecarea.
Life Dent funcționează din anul 2008 și se află în București, Sectorul 2, zona Pantelimon, pe Strada Măgura Vulturului nr. 89. Pentru pacienții care caută o Clinica Stomatologica Sector 2, avantajul unei abordări multidisciplinare este că problema parodontală, componenta chirurgicală și restaurarea protetică pot fi analizate ca părți ale aceluiași plan de tratament.
De ce se pot pierde dinții din cauza bolii parodontale?
Parodontita este o boală inflamatorie care afectează structurile care susțin dintele.
Acestea includ:
- gingia;
- ligamentul periodontal;
- cementul radicular;
- osul alveolar.
În stadiile inițiale, pacientul poate observa sângerare gingivală, inflamație sau retracția gingiei.
Pe măsură ce boala evoluează, osul care susține dintele poate fi resorbit treptat.
Dintele poate deveni mobil, poziția lui se poate modifica, iar masticația poate deveni inconfortabilă.
În formele severe, pierderea suportului poate fi atât de importantă încât dintele nu mai poate fi menținut predictibil.
Extracția devine atunci o consecință a pierderii structurilor de susținere, nu a unei probleme localizate exclusiv în dinte.
Dacă am avut parodontită, implantul este contraindicat?
Nu în mod automat.
Istoricul de parodontită trebuie însă considerat un factor important în planificarea tratamentului.
Un pacient care a pierdut dinți din cauza bolii parodontale poate primi implanturi dacă situația este stabilizată și sunt îndeplinite condițiile biologice și mecanice necesare.
Medicul va urmări în special:
- existența inflamației active;
- nivelul osului;
- sănătatea gingiilor;
- igiena orală;
- mobilitatea dinților rămași;
- adâncimea pungilor parodontale;
- fumatul;
- controlul afecțiunilor generale;
- bruxismul;
- cooperarea pacientului cu programul de întreținere.
Implantul nu trebuie considerat imun la problemele inflamatorii.
Țesuturile din jurul implanturilor pot dezvolta inflamație, iar pacienții cu antecedente de parodontită necesită monitorizare atentă.
De ce trebuie tratată boala parodontală înainte de implant?
Un implant dentar este inserat într-un mediu biologic.
Succesul lui depinde nu doar de implantul propriu-zis, ci și de osul și țesuturile care îl înconjoară.
Dacă pacientul prezintă inflamație gingivală importantă, depozite de tartru, pungi parodontale active sau igienă deficitară, mediul oral nu este optim pentru un tratament implantologic.
De aceea, înainte de intervenție poate fi necesar:
- detartrajul;
- igienizarea profesională;
- tratamentul parodontal;
- controlul infecției;
- reevaluarea dinților rămași;
- instruirea pacientului privind igiena;
- stabilizarea problemelor existente.
Scopul nu este doar inserarea implantului, ci păstrarea lui în condiții favorabile pe termen lung.
Ce se întâmplă dacă implantul este pus într-o gură cu boală parodontală activă?
Riscul nu trebuie privit simplist, dar introducerea unui implant fără controlul infecției poate crea condiții nefavorabile.
Bacteriile și inflamația pot afecta și țesuturile din jurul implantului.
Pot apărea probleme precum:
- mucozită periimplantară;
- pierdere osoasă;
- periimplantită;
- sângerare;
- supurație;
- reducerea stabilității țesuturilor;
- în cazuri severe, pierderea implantului.
Din acest motiv, planificarea implantologică începe cu sănătatea întregii cavități orale.
Un implant foarte bine poziționat într-un mediu biologic instabil nu reprezintă un tratament complet.
Ce este periimplantita?
Periimplantita este o afecțiune inflamatorie a țesuturilor din jurul unui implant, asociată și cu pierdere osoasă progresivă.
Ea nu este identică cu parodontita, deoarece implantul și dintele natural au structuri de susținere diferite, dar există asemănări importante din perspectiva inflamației și a biofilmului bacterian.
În stadii inițiale, poate exista inflamația țesuturilor moi din jurul implantului fără pierdere osoasă semnificativă.
Aceasta este cunoscută drept mucozită periimplantară.
Dacă procesul evoluează și apare pierdere osoasă, situația devine mai complexă.
De aceea, prevenția este foarte importantă.
Un pacient care a avut parodontită are risc mai mare în jurul implanturilor?
Antecedentele de boală parodontală sunt un factor care trebuie luat serios în considerare.
Acest lucru nu înseamnă că implantul este contraindicat.
Înseamnă că pacientul trebuie selectat, tratat și monitorizat mai atent.
Riscul este influențat și de:
- nivelul de igienă;
- fumat;
- diabet necontrolat;
- istoricul pierderii dentare;
- frecvența controalelor;
- designul lucrării protetice;
- accesul la igienizare;
- poziția implantului;
- cantitatea și calitatea țesuturilor.
Un istoric de parodontită ar trebui să conducă la o strategie preventivă mai riguroasă, nu automat la refuzul implantului.
Ce trebuie evaluat înainte de inserarea implantului?
Evaluarea corectă începe cu examenul clinic.
Medicul analizează cavitatea orală ca întreg, nu doar spațiul în care lipsește dintele.
Starea gingiilor
Se urmăresc:
- inflamația;
- sângerarea;
- retracțiile;
- igiena;
- prezența plăcii și tartrului;
- aspectul țesuturilor.
Dinții rămași
Este important să fie identificați dinții cu:
- mobilitate;
- carii;
- probleme endodontice;
- pungi parodontale;
- prognostic nefavorabil.
Nu este eficient să se construiască un plan implantologic într-o cavitate orală cu numeroase probleme netratate.
Cantitatea de os
După pierderea unui dinte, osul alveolar începe să sufere modificări.
Dacă extracția a fost determinată de parodontită, pierderea osoasă poate fi deja importantă înainte de extracție.
Medicul trebuie să stabilească dacă există:
- suficientă înălțime osoasă;
- suficientă grosime;
- anatomie favorabilă;
- necesitatea augmentării.
Ocluzia
Forțele masticatorii influențează implantul și lucrarea protetică.
Se analizează:
- modul în care pacientul mușcă;
- poziția dinților;
- spațiul disponibil;
- bruxismul;
- contactele dentare.
Starea generală
Anumite afecțiuni și tratamente pot influența planificarea și vindecarea.
Medicul trebuie informat despre:
- diabet;
- boli cardiovasculare;
- tratamente anticoagulante;
- osteoporoză;
- medicație;
- alergii;
- fumat;
- intervenții medicale recente.
Ce investigații sunt necesare înainte de implant?
În funcție de caz, medicul poate recomanda investigații imagistice.
Pentru planificarea implantologică, investigațiile tridimensionale pot oferi informații importante despre anatomie.
Se pot evalua:
- grosimea osului;
- înălțimea;
- forma crestei;
- structurile anatomice vecine;
- sinusurile maxilare;
- canalul mandibular;
- eventualele defecte osoase.
Planificarea nu ar trebui făcută doar după aspectul gingiei.
O zonă care pare suficient de lată clinic poate avea o anatomie osoasă diferită sub țesuturile moi.
Este întotdeauna nevoie de adiție osoasă?
Nu.
Unii pacienți au suficient os pentru implant fără proceduri suplimentare.
Alții prezintă pierdere osoasă și pot necesita augmentare.
Necesitatea depinde de:
- cât os s-a pierdut;
- poziția implantului;
- dimensiunea defectului;
- zona tratată;
- tipul restaurării planificate.
Nu există o regulă conform căreia orice pacient care a avut parodontită are nevoie de adiție osoasă.
Există însă o probabilitate mai mare ca pierderea osoasă anterioară să influențeze planul.
Ce înseamnă adiția osoasă?
Adiția osoasă este o procedură prin care se urmărește crearea sau refacerea volumului osos necesar într-o anumită zonă.
În funcție de defect pot fi utilizate tehnici diferite.
Procedura poate fi realizată:
- înainte de implant;
- concomitent cu implantul;
- în etape separate.
Alegerea depinde de anatomie și de stabilitatea care poate fi obținută.
Scopul nu este „adăugarea de os” în mod generic, ci crearea unui suport suficient și predictibil pentru tratamentul planificat.
Se poate face implant imediat după extracția unui dinte afectat parodontal?
Uneori da, dar nu este o regulă.
Implantarea imediată înseamnă inserarea implantului în aceeași ședință în care este extras dintele.
Această variantă poate avea avantaje în anumite cazuri, dar necesită condiții anatomice și biologice favorabile.
În cazul unui dinte pierdut din cauza parodontitei, medicul trebuie să evalueze cu atenție:
- nivelul osului;
- existența infecției;
- integritatea pereților alveolari;
- stabilitatea care poate fi obținută;
- țesuturile moi;
- posibilitatea igienizării complete a zonei.
Dacă aceste condiții nu sunt favorabile, o abordare etapizată poate avea un prognostic mai bun.
Rapid nu înseamnă automat mai bine.
Când este mai bine să se aștepte după extracție?
În anumite situații este preferabil ca zona să se vindece înainte de inserarea implantului.
Acest lucru poate fi recomandat când:
- defectul osos este important;
- există inflamație semnificativă;
- este necesară reconstrucția osoasă;
- țesuturile moi trebuie stabilizate;
- nu poate fi obținută stabilitate corespunzătoare;
- prognosticul imediat este nefavorabil.
Tratamentul trebuie adaptat biologiei țesuturilor, nu unui termen fix.
Se poate pune implant dacă osul este foarte puțin?
Uneori da, prin proceduri reconstructive.
Alteori situația poate limita opțiunile.
Medicul trebuie să evalueze:
- tipul defectului;
- zona;
- volumul necesar;
- anatomia;
- riscurile;
- beneficiul real al reconstrucției.
În anumite cazuri poate fi preferată o soluție protetică alternativă.
Implantologia modernă oferă numeroase opțiuni, dar indicația corectă presupune să fie analizat și raportul dintre complexitatea tratamentului și beneficiul final.
Poate gingia retrasă afecta rezultatul estetic al implantului?
Da.
Pacienții cu boală parodontală pot prezenta retracții gingivale și pierdere de țesut.
În zona frontală, acest lucru poate avea o importanță estetică majoră.
Poziția gingiei influențează:
- lungimea aparentă a dintelui;
- forma coroanei;
- simetria zâmbetului;
- papilele interdentare.
În anumite cazuri poate fi necesară și gestionarea țesuturilor moi.
Implantologia nu înseamnă doar integrarea implantului în os, ci și obținerea unui rezultat funcțional și estetic compatibil cu situația pacientului.
Implantul este mai rezistent decât dintele natural la parodontită?
Aceasta este o idee greșită.
Implantul nu poate face carie deoarece este realizat din materiale artificiale.
Dar țesuturile din jurul lui pot dezvolta inflamație.
Un pacient care și-a pierdut dinții din cauza unei igiene deficitare și nu își modifică obiceiurile poate întâmpina probleme și în jurul implanturilor.
Prin urmare:
implantul nu elimină nevoia de igienă; o face și mai importantă.

Ce se întâmplă cu ceilalți dinți înainte de implant?
Toți dinții trebuie evaluați.
Nu este logic ca implantul să fie tratat separat, în timp ce alți dinți prezintă infecții sau boală parodontală activă.
Într-un plan corect pot fi necesare:
- profilaxie;
- tratament parodontal;
- tratamentul cariilor;
- tratamente endodontice;
- extracția dinților fără prognostic;
- restaurări;
- corectarea factorilor de retenție a plăcii.
Abia după stabilizarea mediului oral se trece la etapa implantologică.
Cum se stabilește dacă un dinte trebuie extras sau poate fi salvat?
Mobilitatea unui dinte nu înseamnă automat că acesta trebuie extras.
Decizia depinde de:
- gradul de pierdere osoasă;
- tipul defectului;
- mobilitate;
- inflamație;
- poziție;
- capacitatea de igienizare;
- valoarea strategică a dintelui;
- răspunsul la tratament.
Un dinte natural cu prognostic rezonabil nu ar trebui înlocuit automat prin implant doar pentru că implantologia este disponibilă.
Scopul corect este conservarea structurilor sănătoase ori de câte ori acest lucru este predictibil.
Implant dentar sau punte după pierderea unui dinte?
Ambele pot fi soluții.
Alegerea depinde de situație.
Implantul are avantajul că poate înlocui dintele fără prepararea obligatorie a dinților vecini.
Puntea poate reprezenta însă o soluție bună în anumite cazuri, mai ales atunci când dinții vecini necesită deja restaurări.
Se analizează:
- sănătatea dinților vecini;
- osul disponibil;
- starea parodontală;
- igiena;
- costurile;
- timpul de tratament;
- preferințele pacientului.
Nu există o soluție universală.
Ce rol are fumatul?
Fumatul este un factor de risc important pentru sănătatea parodontală și periimplantară.
Poate influența:
- vindecarea;
- răspunsul țesuturilor;
- inflamația;
- prognosticul.
Pacientul trebuie să informeze medicul despre consumul de tutun.
Reducerea sau oprirea fumatului poate contribui semnificativ la îmbunătățirea condițiilor pentru tratament.
Ce rol are diabetul?
Diabetul nu înseamnă automat că implantul este contraindicat.
Controlul metabolic este însă important.
Un diabet dezechilibrat poate influența:
- vindecarea;
- răspunsul imun;
- inflamația;
- sănătatea parodontală.
De aceea, planificarea poate necesita colaborare cu medicul care monitorizează afecțiunea.
Bruxismul poate afecta implanturile?
Da.
Bruxismul poate produce forțe mari asupra restaurărilor și implanturilor.
Pot apărea:
- fracturi ceramice;
- slăbirea șuruburilor;
- suprasolicitare;
- uzură;
- probleme protetice.
Medicul trebuie să evalueze ocluzia și semnele de bruxism înainte de realizarea restaurării definitive.
În anumite situații poate fi recomandată o gutieră de protecție.
Cât trebuie să aștept până primesc dintele definitiv?
Nu există un interval universal.
Tratamentul poate include mai multe etape:
- controlul bolii parodontale;
- extracția, dacă este necesară;
- vindecarea;
- adiția osoasă, dacă este indicată;
- inserarea implantului;
- osteointegrarea;
- etapa protetică.
Unele etape pot fi combinate.
Altele trebuie realizate separat.
Planul se stabilește în funcție de particularitățile biologice ale cazului.
Se poate purta un dinte provizoriu între etape?
În multe situații, da.
Există mai multe variante provizorii.
Alegerea depinde de:
- zonă;
- estetică;
- stabilitatea implantului;
- forțele masticatorii;
- tipul tratamentului;
- intervențiile osoase efectuate.
În zona frontală, soluția provizorie poate avea o importanță estetică majoră.
Medicul trebuie însă să evite suprasolicitarea zonei în perioada de vindecare.
Ce înseamnă osteointegrarea?
Osteointegrarea este procesul prin care osul formează o legătură stabilă cu suprafața implantului.
Această etapă este esențială pentru stabilitatea pe termen lung.
În perioada de vindecare, implantul trebuie protejat de forțe care ar putea compromite stabilitatea.
Durata exactă variază în funcție de:
- os;
- zonă;
- stabilitatea inițială;
- procedurile asociate;
- starea generală.
Cum se întreține implantul după tratament?
Întreținerea este esențială, mai ales pentru un pacient cu antecedente de parodontită.
Igiena trebuie să includă:
- periaj atent;
- curățare interdentară;
- mijloace adaptate lucrării;
- controale regulate;
- igienizări profesionale.
Lucrarea protetică trebuie proiectată astfel încât pacientul să poată curăța zona.
O restaurare estetică, dar imposibil de igienizat corect, poate crea probleme pe termen lung.
De ce sunt controalele periodice atât de importante?
Periimplantita poate evolua fără simptome evidente în fazele inițiale.
Pacientul poate să nu simtă durere.
La control, medicul poate verifica:
- gingia;
- sângerarea;
- placa bacteriană;
- stabilitatea lucrării;
- ocluzia;
- nivelul osului, când există indicație;
- accesul la igienizare.
Depistarea timpurie a inflamației permite intervenții mai simple.
Ce semne trebuie urmărite după implant?
Pacientul ar trebui să solicite evaluare dacă observă:
- sângerare persistentă;
- gingie umflată;
- puroi;
- gust neplăcut;
- disconfort la masticație;
- retracție;
- mobilitatea lucrării;
- senzația că implantul sau coroana se mișcă.
Mobilitatea coroanei nu înseamnă automat că implantul este mobil.
Poate exista o problemă protetică.
Dar aceasta trebuie verificată.
Ce greșeli fac frecvent pacienții cu antecedente de parodontită?
„Mi-am scos dinții bolnavi, deci parodontoza a dispărut.”
Problema nu trebuie privită astfel.
Inflamația, igiena și factorii de risc trebuie în continuare controlați.
„Implantul nu poate face boală.”
Implantul nu face carie, dar țesuturile din jur pot fi afectate de inflamație și pierdere osoasă.
„Dacă nu doare, totul este bine.”
Problemele parodontale și periimplantare pot evolua fără durere.
„După implant nu mai trebuie să merg decât dacă apare ceva.”
Pentru pacienții cu risc parodontal, întreținerea periodică este esențială.
„Toți dinții mobili trebuie scoși și înlocuiți cu implanturi.”
Nu. Prognosticul fiecărui dinte trebuie evaluat individual.
Implantologie Sector 2 – cum ar trebui ales planul de tratament?
Pacientul nu ar trebui să aleagă implantul doar după preț sau după promisiunea unui tratament cât mai rapid.
Un plan corect trebuie să răspundă la întrebări precum:
- de ce a fost pierdut dintele?
- boala parodontală este controlată?
- dinții rămași sunt stabili?
- există suficient os?
- este nevoie de augmentare?
- gingia este favorabilă?
- cum va fi realizată lucrarea?
- poate fi igienizată ușor?
- există bruxism?
- ce program de întreținere va fi necesar?
Pentru un pacient care caută un Implantolog Sector 2, valoarea consultației constă tocmai în stabilirea acestor detalii înainte de intervenție.
În cadrul Life Dent, tratamentele de implantologie sunt realizate de Dr. Ștefan Victor Hurezeanu, medic specialist în implantologie orală, iar planul poate integra serviciile de chirurgie dento-alveolară, protetică, endodonție, odontologie și profilaxie atunci când cazul o necesită.
De ce este importantă componenta protetică încă dinaintea inserării implantului?
Un implant nu trebuie pus „unde există os” și abia ulterior să se decidă forma dintelui.
Poziția implantului trebuie planificată și în funcție de restaurarea finală.
Medicul trebuie să știe:
- unde trebuie să apară coroana;
- cum va contacta dinții vecini;
- cum va fi distribuită forța;
- cum va fi igienizată;
- ce profil va avea gingia.
Implantologia modernă este, prin urmare, protetic ghidată.
Scopul nu este doar integrarea unui șurub în os, ci obținerea unui dinte funcțional și ușor de întreținut.
Poate fi făcut implantul dacă mai există dinți cu parodontită?
Situația trebuie analizată individual.
Dacă există zone cu inflamație activă, acestea trebuie tratate.
Nu înseamnă neapărat că fiecare dinte afectat trebuie extras.
Unii dinți pot avea un prognostic bun după tratament.
Alții pot avea un prognostic rezervat.
Planul trebuie să urmărească stabilitatea întregii danturi, nu doar zona implantului.
Când nu este momentul potrivit pentru implant?
Tratamentul poate fi amânat atunci când există:
- boală parodontală activă necontrolată;
- igienă orală foarte slabă;
- infecții netratate;
- factori generali necontrolați;
- lipsa cooperării cu programul de întreținere;
- anatomie care necesită întâi reconstrucție;
- alte probleme care cresc riscul.
Amânarea implantului pentru pregătirea corectă a pacientului nu înseamnă un eșec.
Uneori este tocmai decizia care crește predictibilitatea tratamentului.
Care este obiectivul tratamentului?
Obiectivul nu este ca pacientul „să aibă un implant”.
Obiectivul este:
- să poată mesteca;
- să aibă un rezultat stabil;
- să poată igieniza zona;
- să mențină sănătatea țesuturilor;
- să obțină un rezultat estetic potrivit;
- să reducă riscul complicațiilor.
Implantul este instrumentul prin care acest rezultat poate fi obținut, nu scopul în sine.
Întrebări frecvente despre implanturile dentare după boala parodontală
Pot pune implant dacă am avut parodontoză?
Da, în multe situații este posibil, dar boala trebuie controlată, iar starea osului și gingiilor trebuie evaluată înainte de tratament.
Parodontoza poate afecta și implanturile?
Implanturile nu dezvoltă parodontită în același mod ca dinții naturali, dar țesuturile din jur pot dezvolta mucozită periimplantară și periimplantită.
Trebuie tratată parodontita înainte de implant?
Da. Inflamația activă și factorii de risc trebuie controlați înainte de tratamentul implantologic.
Dacă dintele a fost pierdut din cauza parodontitei, sigur am nevoie de adiție osoasă?
Nu. Necesitatea augmentării depinde de volumul osos real și de poziția implantului planificat.
Se poate pune implant imediat după extracție?
Uneori da, dacă sunt îndeplinite condițiile necesare. Alteori este preferabilă vindecarea sau reconstrucția osoasă înainte de inserarea implantului.
Ce se întâmplă dacă osul este prea subțire?
În anumite cazuri se pot realiza proceduri de augmentare osoasă. Medicul stabilește dacă acestea sunt indicate și predictibile.
Implantul poate cădea din cauza parodontozei?
Implantul nu este afectat de parodontită propriu-zisă, dar poate suferi pierdere osoasă în cadrul periimplantitei. În cazuri avansate, acest lucru poate compromite implantul.
Dacă nu mă doare, înseamnă că implantul este sănătos?
Nu neapărat. Inflamația periimplantară poate evolua fără durere.
Cât de des trebuie să merg la control?
Frecvența este stabilită individual. Pacienții cu istoric parodontal pot necesita un program de întreținere mai atent și controale mai frecvente.
Pot fuma după implant?
Fumatul poate influența negativ vindecarea și sănătatea țesuturilor. Este recomandată discutarea acestui factor cu medicul înainte de tratament.
Diabetul exclude implantul?
Nu automat. Gradul de control al diabetului este important și poate influența planificarea.
Este mai bine să scot toți dinții afectați și să pun implanturi?
Nu. Dinții cu prognostic bun sau rezonabil trebuie evaluați pentru păstrare. Implanturile nu reprezintă automat o soluție mai bună decât dinții naturali tratabili.
Ce este periimplantita?
Este o afecțiune inflamatorie a țesuturilor din jurul implantului asociată cu pierdere osoasă.
Periimplantita poate fi prevenită?
Riscul poate fi redus prin igienă bună, controale periodice, tratarea factorilor de risc și o restaurare care poate fi curățată corect.
Trebuie făcut CT înainte de implant?
În multe cazuri, investigația tridimensională este foarte utilă pentru evaluarea osului și anatomiei. Indicația exactă este stabilită de medic.
Este dureroasă adiția osoasă?
Procedura se realizează cu anestezie. Disconfortul postoperator variază în funcție de amploarea intervenției și de particularitățile pacientului.
Cât timp durează tratamentul dacă am pierdere osoasă?
Nu există o durată standard. Tratamentul poate fi mai lung dacă sunt necesare etape de vindecare și reconstrucție.
Se poate face o lucrare provizorie?
În multe situații, da. Tipul lucrării provizorii depinde de zonă și de stabilitatea tratamentului.
Implantul trebuie curățat diferit de dinții naturali?
Principiul este similar, dar pot fi necesare mijloace suplimentare pentru curățarea zonelor din jurul implantului și sub lucrările protetice.
Este suficient periajul?
Nu întotdeauna. Curățarea interdentară și igienizarea profesională pot fi foarte importante.
Dacă am un singur dinte lipsă, merită implant?
În multe situații, implantul este o soluție foarte bună, dar trebuie comparat cu alternativele și evaluat în contextul întregii danturi.
Ce se întâmplă dacă nu înlocuiesc dintele pierdut?
Dinții vecini se pot deplasa, antagonistul poate migra, iar masticația se poate modifica. Efectele diferă însă de la pacient la pacient.
Cine realizează implanturile la Life Dent?
Tratamentele de implantologie sunt realizate de Dr. Ștefan Victor Hurezeanu, medic specialist în implantologie orală.
Unde se află Life Dent?
Life Dent se află în București, Sectorul 2, zona Pantelimon, pe Strada Măgura Vulturului nr. 89.
Pierderea unui dinte din cauza bolii parodontale nu înseamnă că pacientul nu mai poate beneficia de implant dentar.
Înseamnă însă că tratamentul trebuie planificat cu mai multă atenție.
Înainte de implant este necesar să fie controlată inflamația, să fie evaluate gingiile, osul și dinții rămași și să fie corectați factorii care au contribuit la pierderea dentară.
Implantul nu este imun la boala inflamatorie și nu înlocuiește disciplina de igienă și monitorizare.
Pentru un pacient cu antecedente de parodontită, succesul pe termen lung depinde la fel de mult de întreținere ca de intervenția chirurgicală inițială.
Pentru pacienții care caută servicii de Implantologie Sector 2 sau un Implantolog Sector 2, Life Dent oferă evaluare multidisciplinară în București, Sectorul 2, pe Strada Măgura Vulturului nr. 89. Tratamentele implantologice sunt realizate de Dr. Ștefan Victor Hurezeanu, medic specialist în implantologie orală, după analiza individuală a condițiilor osoase, parodontale și protetice.
În implantologie, întrebarea corectă nu este doar „se poate pune implant?”, ci „sunt țesuturile suficient de sănătoase și stabile pentru ca implantul să poată fi menținut pe termen lung?”
Această diferență separă o intervenție punctuală de un plan de tratament construit corect.
Notă medicală: informațiile prezentate au caracter educativ și nu înlocuiesc consultația stomatologică. Indicația pentru tratament parodontal, extracție, augmentare osoasă, implant dentar sau alte proceduri se stabilește individual, după examenul clinic și investigațiile necesare.

